Pe o distanta de 450 de kilometri patrati se gasesc intinsele si misterioasele desene asezate pe platoul situat intre vaile Inca si Nazca din sudul desertului peruvian, locatie cunoscuta ca fiind desertul Nazca, fiind una dintre cele mai aride locuri din lume ( aici ploua doar 20 de minute pe an ).
Acest loc straniu despre care unii dintre voi ati auzit, ofera priviorilor un peisaj desertic inedit, strabatut de desene stranii cu dimensiuni impresionante. Operele de arta gigantice înfatiseaza de la triunghiuri, forme ciudate de paianjeni, maimute, soparle sau pasari pâna la maimute si creaturi pe jumatate om, pe jumatate bufnita. Ele se împart în doua mari categorii: reprezentari ale unor fiinte (fie ele animale sau oameni, ori chiar combinatii între cele doua categorii) si desene geometrice: spirale, triunghiuri sau chiar simple linii drepte, cele 800 de linii drepte si cele 300 de figuri geometrice de la Nazca nu sunt invizibile de la nivelul solului dar sunt vizibile doar din avion.
Aceste linii de la Nazca au fost descoperite în jurul anului 1920, când primele avioane au început sa traverseze zona desertica din Peru. Oamenii care au vazut pentru prima data aceste desena au fost uimiti de precizia cu care au fost trasate toate liniile, cea mai lunga dintre acestea având aproape 15 kilometri.
Care este scopul acestor desene? Scopul acestor desene desertice a ramas in continuare marul discordiei în lumea stiintifica. Profesorul Herlaine Siverman a sugerat ca liniile ar putea fi însemnele diferitelor clanuri ale populatiei Nazca. Teoria initiala a cercetatorilor Kosok si Reiche, conform careia desenele ar arata pozitionarea diferitelor stele pe cer, a fost ulterior contrazisa de cercetari mai avansate. Un alt om de stiinta, eclipsologul Robin Edgar, a studiat liniile din Nazca si a tras concluzia ca ele erau legate de eclipsele totale de soare. El a stabilit ca în perioada în care au fost realizate desenele, în regiunea desertului peruvian au avut loc numeroase eclipse solare si populatia Nazca considera eclipsele totale de soare ca fiind „ochiul zeului“, datorita asemanarii dintre aspectul unei eclipse si un ochi uman întredeschis, ca si cum un ochi gigantic ar privi pamântul din cer. Robin Edgar a concluzionat ca aceste desene sunt raspunsul populatiei Nazca spre zeii care îi priveau. Una din cele mai controversate teorii este aceea care sustine ca desenele ar fi de fapt un aeroport, destinat aterizarii navelor extraterestre, dar aceasta ipoteza este contrazisa de faptul ca o nava care ar ateriza în desertul peruvian ar distruge delicatele linii.
Cele mai multe intrebari ce se nasc in jurul acestei enigme sunt :
De ce ar fi creat o civilizatie antica desene pe care nu le putea admira niciodata? Dar cum au reusit acestia sa se ghideze pentru a realiza desene la o scala atat de mare si cum au intrat in posesia unor informatii atat de pretioase vechii locuitori ai desertului peruan Nazca? Aceste desene au fost realizate din spatiu cu ajutorul si pentru o civilizatie extraterestra? Erau ele un mesaj pentru vizitatorii din Cosmos? Si daca da, in ce consta acest mesaj? Erau oare desenele veritabile aerodromuri pentru navele extraterestre?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu